La nivel global, specialiștii vorbesc despre o reechilibrare a pieței muncii – tot mai multe companii își redefinesc prioritățile, investesc în automatizare și, în același timp, devin din ce în ce mai selective în procesul de recrutare profesională. Un studiu recent derulat în SUA printre angajatorii de top arată că atragerea și retenția talentelor este în topul riscurilor identificate de liderii de business. Din cauza deficitului de forță de muncă, 63% dintre respondenți au declarat că intenționează să schimbe procesele de business; azi, în lume se caută resurse umane care combină cunoștințe funcționale cu înțelegerea adecvată a tehnologiei.
Pentru a identifica și atragere angajați cu competențe potrivite, firmele recurg la diverse strategii, cum ar fi extinderea opțiunilor de lucru la distanță pentru rolurile care permit această abordare (70%), personalizarea strategiei de resurse umane pe categorii de angajați (59%), chiar și achiziția altor companii pentru a avea acces la talente (52%).
Atenție, vine valul șomajului!
Pe de altă parte, se observă în Occident o tendință care românilor (cel puțin) le dă fiori: managerii au în vedere măsuri de reducere a numărului de angajați, construind un mix adecvat al competențelor necesare dezvoltării firmelor în viitor. De exemplu, 48% din respondenți americani au spus că deja reduc numărul de angajați, 46% renunță la bonusurile de recrutare, iar 44% retrag ofertele de angajare!
Sectoarele din economie mai precaute în această perioadă sunt industriile bunurilor de larg consum, media și telecomunicații, care aleg să investească mai mult în automatizare și, astfel, să reducă personalul angajat. În schimb, în sectorul medical se observă în continuare dificultăți majore în a găsi talente, de aici și tendința de reangajare a celor plecați.
În context, directorii de HR întrevăd o înclinare a balanței în favoarea angajatorilor.
O altă tendință observată este aceea că firmele urmăresc să crească prezența fizică la locul de muncă, însă, surpriză, mulți manageri se lovesc în principal de rezistența angajaților, care preferă să „lucreze” de acasă. Pentru a-i convinge pe oameni să revină la muncă, firmele au făcut eforturi logistice considerabile – au avut în vedere decontarea transportului, inclusiv reconfigurarea birourilor după dorința angajatului. Însă, la pachet cu flexibilitatea muncii vine și presiunea crescândă asupra așteptărilor – rezultate mai bune și mai rapide la locul de muncă, eficiență și profesionalism.
Gigantul PwC susține că se așteaptă ca tendințele globale să se reflecte parțial și pe piața muncii din România. Presiunea asupra pieței muncii va continua, ea având la bază un deficit structural de altă natură decât cel din țările dezvoltate. Totuși, pe termen scurt și mediu, în România se va observa o reducere ușoară a mobilității angajaților pe fondul incertitudinii economice și a reticenței tot mai mari a companiilor de a atrage resurse cu orice preț, având în vedere ca ritmul cheltuielilor nu (mai) poate fi susținut prin creșteri de productivitate.