Povestea ultimilor Brâncoveni, descendenți direcţi ai marii familii boierești
Dintre toate marile familii boierești, cea a Brâncovenilor are poate cea mai tulburătoare poveste pentru români. Constantin şi Mihai, doi profesori universitari care trăiesc în Occident, sunt ultimii descendenți pe linie directă care s-au născut pe meleagurile carpato-danubiano-pontice. În anii ’40, copilăria într-un Bucureşti stalinist, cu tatăl arestat de bolșevici şi mama aflată în permanență sub supravegherea Securității, nu era ceva prea plăcut. Cumva, familia a reușit să părăsească țara, în 1964, și a început o viață nouă în străinătate. Constantin, fratele cel mare, s-a stabilit în Anglia, iar Mihai, în Franţa.
Dar să ne întoarcem puțin în trecut, mai exact la ziua de 15 februarie 1942, când în fosta reşedinţă domnească de la Mogoşoaia, aflată în proprietatea Marthei Bibescu, avea loc unul dintre ultimele evenimente notabile ale protipendadei bucureștene. Este vorba despre nunta lui Constantin (22 de ani), fiul din cea de-a doua căsătorie a prinţului Mihai Constantin Bibescu-Basarab-Brâncoveanu, un personaj boem, francofon asumat, după cum îi plăcea să se laude. Mireasa avea aproape 30 de ani și era era o aviatoare cunoscută în epocă, născută la Viena, fiica cea mică a lui George Ştirbey.
Marina şi Constantin sunt părinții ultimilor doi Brâncoveni născuţi în România. Primul dintre ei a venit pe lume în ‘43 şi a fost botezat, aşa cum cerea tradiţia familiei, cu numele de Constantin. La începutul lui 1948, familia s-a mărit cu încă un membru, Mihai Brâncoveanu. Astăzi, el povesteşte: „Botezul meu a fost făcut în apartamentul în care ne mutaserăm pentru că mama a fost sfătuită să nu epateze cu nimic. Veniseră bolșevicii şi putea fi periculos să mergem la biserică. Am fost botezat Mihai pentru că era imediat după plecarea regelui şi multe familii şi-au botezat atunci copiii cu numele de Mihai”.
Fuga din țară, o misiune imposibilă
Sub ocupație sovietică, totul s-a schimbat, iar speranţa de a duce o viață decentă era dincolo de „Cortina de fier”. Din acest motiv, în primăvara lui ‘48, soţii Brâncoveanu au căutat să fugă din ţară. Şi-au luat cei doi copii şi au mers la Constanța, acolo unde au pornit în căutarea unei ambarcaţiuni care să-i ducă în Turcia. Planul s-a dovedit a fi unul copilăresc fiindcă tot litoralul era înțesat de agenţi şi informatori ai Securității. Arestați pentru „tentativă de trecere frauduloasă a frontierei”, bărbaţii au primit condamnări grele – Constantin sr. a luat trei ani și a fost deportat la Canal, dar nu s-a mai întors acasă decât după șase ani de detenție!
Cu averea confiscată, familia Brâncoveanu a primit domiciliu obligatoriu la ultimul etaj al unei case naționalizate. Cei doi frați au urmat cursurile Liceului „Nicolae Bălcescu” (azi, „Sfântul Sava”), iar profesorii i-au privit cu simpatie, „ne încurajau să avem note mari, ca măcar sub acest aspect să nu putem fi atacaţi”.
Într-un București care încet-încet se regăsea, viața începea să–și reintre în normal. Rudele și prietenii din străinătate au putut interveni pe diverse căi diplomatice, astfel că familia Brâncoveanu a putut părăsi România în 17 aprilie 1964. Dar și acest „cadou” a venit cu o condiție: trebuiau să renunțe la cetățenia română! Au semnat actele și, cu bilete de avion rezervate pe linia Bucureşti – Bruxelles, au pornit spre capitala Belgiei, iar de acolo au luat un alt avion pentru Londra.
Ce au făcut cei doi băieţi în Europa Occidentală? Mihai cel mic a ales matematica şi Franţa. În 1971, a absolvit la Paris şi s-a angajat la Centrul de cercetare ştiinţifică în matematică (teoria probabilităţilor). După 10 ani, a dat munca de cercetare pe catedra universitară și de atunci predă matematică. Are un băiat, Clement-Constantin, care va duce mai departe numele Brâncoveanu.
Fratele mai mare, Constantin Brâncoveanu, a ales istoria şi Anglia. „Ajuns în Occident, am constatat că aici era cerere de oameni care cunoşteau limba rusă. Am decis să exploatez acest lucru şi aşa am făcut carieră universitară”, își amintește. Pensionat în prezent, Constantin predă cursuri de vară despre istoria Rusiei (perioada 1850-1950) în Statele Unite, la Universitatea din Missouri. Nu a fost căsătorit niciodată.
Legătura ultimilor Brâncoveni cu România a fost reluată, mai ales după ce autoritățile le-au redat cetăţenia. Cei doi frați fac dese vizite în București și la mănăstirile ctitorite în Oltenia de voievodul martirizat în 1714.
Laurențiu Teodorescu