Costumul popular este cartea de vizită a poporului român, iar pentru zona Muscelului, reprezintă simbolului mândriei locale. Marama este piesa de rezistență a costumului popular muscelean, nu degeaba una dintre societăţile de succes din sectorul cooperației meșteșugăreşti poartă acest nume. O jumătate de veac de existență, cu mii de realizări și infinite povești. SCM Marama Musceleană a fost sărbătorită miercuri, 7 septembrie, la Vila Golescu din Câmpulung, acolo unde CJ Argeș, prin Centrul Județean de Cultură și Arte, în parteneriat cu Fundația Pro Patrimonio, a organizat un eveniment dedicat special maramei de Muscel.
„Pe firul borangicului” s-a dovedit a fi o conferință care a depășit cu mult tema propusă spre dezbatere, semn că invitații au realizat importanța momentului, iar subiectul a stârnit interesul tuturor celor prezenți. Și n-au fost puțini, de la ministrul Muncii și Solidarității Sociale, Marius Budăi, și până la deputatul de Argeș Simona Bucura Oprescu (președinte al Comisiei pentru Administrație publică și amenajarea teritoriului). Au mai luat cuvântul Gabriela Nedelcu Păsărin (președintele Comisiei Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial), Ligia Fulga (cercetător științific la Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor din România), Cristian Lazăr (subsecretar de stat la Ministerul Culturii), Ana-Maria Cătăuță (președinte – Comisia permanentă comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO), Doina Banciu (vicepreședinte Academia Oamenilor de Știință din România), Roxana Stoenescu (director – Direcția Cultură, Turism și Tineret a Consiliului Județean Argeș) și Ciprian Neculăescu (subprefectul județului Argeș).
Micșunica Mihăilă, mulțumiri „sutelor noastre de lucrătoare”
Despre rolul major avut în comunitatea locală de cooperativa Marama Musceleană nu putea vorbi mai bine nimeni altcineva decât președintele Micșunica Mihăilă.
Pentru început, ea a adresat mulțumiri „din inimă sutelor noastre de lucrătoare, poate chiar peste o mie, asta într-o anumită perioadă, care au ales să fie alături de noi și care, prin talent, măiestrie, abnegaţie, perseverenţă şi, mai ales, prin bunul simţ al acestora, au fost împreună cu noi, ne-au ajutat să trecem şi peste momentele grele şi am trăit permanent cu speranţa că trebuie să continuăm, în ciuda tuturor greutăţilor pe care le-am avut în ultimii ani”.
Cooperativa Marama Musceleană a luat ființă la 1 februarie 1972, având ca profil arta populară şi artizanatul. Pentru cei mai puțin familiarizați cu termenul, Micşunica Mihăilă a explicat ce înseamnă o cooperativă.: „O cooperativă înseamnă o asociere de persoane fizice liber consimţită în scopul promovării intereselor economice, sociale şi culturale ale membrilor cooperatori. Este vorba despre o asociere la muncă şi la capital. La muncă, pentru că toate persoanele era angajate la Cooperativa Marama Musceleană. Aceştia oameni au avut cărţi de muncă, au avut salarii, au reuşit să iasă la pensie de la Marama Musceleană. Totodată, au avut şi capital. La înscrierea în cooperativă, practic, la angajare, îşi dădeau consimţământul de a depune un capital social stabilit de Adunarea Generală a Membrilor Cooperatori, care era organul de conducere şi care asigura politica societăţii cooperative”.
Și cum în cooperație nu există „patron”, președintele Maramei Muscelene a explicat că „aici nimeni nu deţine monopolul. Niciun membru cooperator nu poate deţine mai mult de 20% din capitalul social. Nu putem spune că cineva este patronul. Iar diferenţa este patrimoniul indivizibil al societăţii cooperative”.
De-a lungul existenței sale, Marama Musceleană și-a propus să valorifice potenţialul uman al satelor din zonă, astfel că la un moment dat cooperativa ajunsese să numere „peste o mie de lucrători”. În perioada „de glorie”, cum a numit-o președintele Micşunica Mihăilă, cooperativa avea 15 secţii de producţie și scoatea pe piață inclusiv covoare înnodate, lucrate manual, care au fost folosite la decorarea Casei Poporului şi a Palatului Cotroceni.
Sacrificii și ani dificili
După 1990, într-o perioadă dificilă pentru întreaga economie românească, SCM Marama Musceleană s-a confruntat cu o situație nemaiîntâlnită: fără piață de desfacere și cu producţie mare pe stoc! Peste toate s-a suprapus migrarea forţei de muncă, în special lucrătoarele mai tinere alegând calea altor meserii. „Ca să menţinem activitatea de artă populară, le-am recalificat, am făcut broderie, croitorie, a fost o perioadă destul de dificilă. Cele care erau mai în vârstă au rămas alături de noi până când au ieşit la pensie, chiar şi după aceea. Unele dintre ele s-au dus din această viaţă luând cu ele secretul acestei meserii”, povestește Micşunica Mihăilă.
Situația s-a remediat treptat, iar „începând cu 2000 a existat cerinţă de piaţă, au apărut magazinele şi oamenii care au dorit să promoveze frumosul. Au existat foarte multe solicitări din partea căminelor culturale, a ansamblurilor de dansuri și şcolilor de copii şi am putut duce mai departe tradiţia meșteșugului popular”.
Despre viitorul maramei de Muscel nu pot vorbi decât cunoscătorii și cine știe mai bine care-i realitatea decât președintele cooperativei, persoana direct implicată în „miezul problemei”?! „Acum câteva luni, discutam cu colegele cu care sunt de la începutul activităţii noastre: ce va mai fi după noi? Mi-am dat seama că în zona Muscel există câteva persoane în care am toată încrederea că lucrul va continua. Obligaţia noastră este că trebuie să le susţinem ca să continue. Am recomandat cu cea mai mare plăcere pe una-două dintre lucrătoarele noastre în care am toată încrederea. Există cerinţă mare pe piaţă. În ultimii ani, tot mai multe persoane vor să poarte un lucru de o calitate deosebită – o ie scumpă, valoroasă ori vor să poarte marama ca pe un produs de lux, nu neapărat la costumul naţional”, a conchis Micşunica Mihăilă.
Din partea Gazetei şi a tuturor cititorilor ei, sincere felicitări pentru activitatea prodigioasă a acestei societăţi cooperative de tradiţie!
Laurențiu Teodorescu