Promiteam în numărul trecut, în articolul „Cooperația meșteșugărească în România. Geneza”, că vom reveni asupra subiectului, cu date privind apariția și dezvoltarea conceptului cooperatist în țara noastră. Cine sunt părinții fondatori și ce merite au ei, cum au adus pe plaiurile carpato-danubiano-pontice „moda” asocierii meșteșugarilor, care în Occident începea să devină deja o forță, despre toate astea Gazeta „Viața CM” își propune să scrie în rândurile următoare.
Spuneam deunăzi că ideile cooperatiste au pătruns în România încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, când se știe că numeroase personalități au manifestat o serie de preocupări în a promova idei asociaţioniste. Pornind o adevărată revoluție de dezvoltare a țării, și-au adus contribuții valoroase la schimbarea cursului istoriei oameni ca Nicolae Bălcescu, Simion Bărnuţiu, Eftimie Murgu, A. D. Xenopol şi alţii.
Printre aceștia, nu-l putem omite pe Theodor Diamant (1810-1841), iniţiatorul falansterului de la Scăeni (Prahova), din 1835. El pornea de la ideea că „lupta este de acum înainte între cei care au şi cei care n-au”, subliniind necesitatea schimbării totale a societăţii care nu asigura claselor de jos nici măcar dreptul la un minimum decent de existenţă (acces la muncă decentă, hrană și casă, îmbrăcăminte).
Un rol important a jucat și Spiru Haret (1851 – 1912), marele matematician, sociolog și pedagog, ministru în mai multe cabinete. Haret este unul dintre promotorii învăţământului profesional din România, iniţiator al şcolilor de arte şi meserii. În prezent, el este patronul școlilor de meserii din cadrul cooperației meșteșugărești.
Economistul Petre S. Aurelian (1833-1909) a rămas în istorie pentru fervoarea cu care a militat ca sistemul cooperatist să fie implementat în viaţa economică a României. În susținerea propunerii sale, el a adus drept argument rezultatele notabile obţinute în ţările occidentale de societăţile cooperatiste de producţie. Ilustru cercetător, Petre S. Aurelian a fost și un membru de marcă al Academiei Române.
L-am lăsat la urmă fiindcă se cuvine să încheiem scurta trecere în revistă cu Dimitrie C. Butculescu (1866-1907), pe care toți îl recunosc drept părintele cooperației. Viziunea sa a mers într-acolo încât a înțeles că toți meseriaşii şi lucrătorii trebuie să se unească în organizaţii cu caracter economic. Dimitrie C. Butculescu a avut un rol deosebit în promovarea ideilor asociaționiste în rândul meseriașilor de toate categoriile, de aceea nu greșim dacă scriem că lui i se datorează începutul asociațiilor de tip cooperatist al meseriașilor.
În 1887, apare „Codicele de Comerciu”, care va schimba în bine economia țării și va permite dezvoltarea puternică a activității cooperatiste în Vechiul Regat. Imediat, apar pe piață o serie de societăţi de tip cooperatist și asta datorită garanției pe care o dădeau membrilor asociați în obținerea de venituri. La 1903, se adoptă și „Legea băncilor populare săteşti şi a Casei lor centrale”, care va influența apariția a noi forme de asociaţie cooperativă. Astfel, s-a produs o apropiere binevenită și mai ales îndelung așteptată între cooperativele de credit și cele de meșteșugari.
În secolul 20, personalități ca Gh. Tașcă, Ion N. Angelescu, A.G. Galan, Ion Mihalache, I.G. Duca și Vintilă Brătianu au contribuit în special la consolidarea și dezvoltarea activității cooperatiste. La rândul său, Virgil Madgearu s-a preocupat de definirea societăţii cooperatiste. Iată ce spunea ilustrul economist: „Cooperativele, ca asociaţiuni economice ale muncii, spre deosebire de societăţile anonime pe acţiuni cari sunt asociaţiuni ale capitalului…”.