Observațiile unui monarh
Carol I, despre ce le lipsește românilor. De la răbdare la consecvență
Despre Carol I ca exemplu s-a tot scris și tot n-ar fi destul pentru a închide acest capitol din istoria României. Au “dat cu pixul” despre întâiul suveran al țării noastre numeroși oameni de litere, dar și politicieni versați, care au interacționat destul de mult cu membrii Casei Regale. Să nu uităm nici faptul că, în campania publică “cei mai iubiţi români” lansată de Televiziunea Română cu vreo 15 ani în urmă, Carol I a ieşit pe locul doi în ineditul clasament final. Totuşi, dacă Ionel Brătianu a punctat tăria lui Carol I de a nu se avântura câtuși de puțin în bârfele și combinațiile specifice plaiurilor moldo-dâmbovițene, I.G. Duca a remarcat alte lucruri.
În „Memorii”, fostul prim-ministru îi dedică mai multe pagini lui Carol I, din care reiese că România a avut un rege „arbitru de necontestat al luptelor noastre politice”. Totuși, I.G. Duca îl numește pe Carol I „un om, în definitiv, mediocru”, dominat de o serie de însuşiri „care nouă, românilor, ne lipseau”. Despre ce e vorba, îl lăsăm pe I.G. Duca să povestească:
Conştiinciozitatea
„Într-o ţară de aproximaţie în toate, el a adus conştiinciozitatea impusă până la meticulozitatea germană”.
Consecvenţa
„Într-o ţară de zvâcnituri, de entuziasm violent şi de descurajare pripită, sau cel puţin de rapidă plictiseală, el a adus o stăruinţă nezdruncinată, liniştită şi regulată ca bătăile numeroaselor orologii ce umpleau apartamentele sale”.
Răbdarea
„Într-o ţară plină de nerăbdare şi de neastâmpăr, el a adus răbdarea care ştie să pregătească şi astâmpărul care ştie să-şi menţie pururea seninătatea”.
Exactitatea
„Într-o ţară care n-avea noţiunea timpului, regele Carol aducea simţul exactităţii matematice. Pentru nimic în lume nu ar fi intrat la deschiderea Parlamentului în sala de şedinţă la 12 şi un minut. Când suna 12, el şi intra pe poartă!”.
Virtutea domestică
„Într-o ţară cu moravuri destul de uşoare, în care divorţurile înfloreau şi aventurile amoroase stăpîneau viaţa socială, el ne-a adus pilda unor virtuţi domestice de o neobişnuită puritate. Se poate spune că femeile n-au jucat nici un rol în viaţa lui. Câteva au pretins mai tîrziu că i-ar fi obţinut favorurile în tinereţe, dar nu se ştie dacă ele nu s-au lăudat. În Memoriile lui (n.n. – Carol I), reaminteşte cu drag anume serbări pe la Măgurele şi lasă să se înţeleagă că frumuseţile Bucureştiului îl cam asediau prin saloanele d-nei Oteteleşanu. Dar nu i s-a putut stabili nici o legătură serioasă şi, în orice caz, nu s-a cunoscut nici o femeie care a exercitat vreodată vreo influenţă asupra lui. Privită în genere, viaţa sa intimă avea chiar ceva monahal”.
Spiritul occidental
„Pe de altă parte, într-o ţară cu mentalitate orientală, el a adus un spirit occidental în vremea tocmai când acea ţară se străduia să se avânte în marea vâltoare a civilizaţiunii occidentale. Nu este vorba că, pe la sfârşit, atmosfera de bizantinism a ţării l-a influenţat şi pe el, ci că a avut tăria să rămâie întotdeauna occidental şi să nu ne împrumute orientalismul decât în unele forme. În rezumat, l-am contaminat prea puţin”.
Urmărirea scopului
„Şi în fine, într-o ţară care, din cauza vicisitudinilor ei istorice, nu era obişnuită cu planuri dinainte făcute şi bine definitivate, el a venit urmărind un scop precis, a făcut un program şi l-a îndeplinit întocmai. Că acest program era mai mult un program personal decât un program naţional, aceasta este o altă chestiune, dar că a fost un program şi că s-a îndeplinit, aceasta nimeni n-o poate nega”.
Laurențiu Teodorescu