Ce-i lipsea României în 2020 – fix o pandemie care să pună pe butuci economia națională, și-așa oblojită de luptele duse pe o piață a competitivității tot mai aglomerată. Covid-19 a venit, n-a trecut, iar efectele sale se vor resimți pe termen lung, ca un bici lovind spinarea cocoșată a națiunii noastre. Și, pentru ca tabloul să fie complet, din peisaj nu putea lipsi statul român cu ale lui măsuri de ajutor, care pot fi încadrate într-o categorie separată, „Pentru corporații, mumă, pentru IMM-uri, ciumă”.
România a încetat de mult să mai fie o țară care își ocrotește cetățenii și în special pe cei ce aduc plus valoare economiei naționale. De fapt, sub domnia politicii globaliste, s-au așezat și Bucureștii pe axa stat-multinaționale, o autostradă pavată cu tot felul de facilități fiscale acordate marilor trusturi. În același timp, firmele autohtone și în special cele încadrate la categoria IMM au fost gonite pe drumuri lăturalnice, pline de gropi (taxe și suprataxe), într-o cursă pentru profit inegală cu giganții care se ospătează la masa bugetului național.
Mărcile românești sunt protejate doar la nivel declarativ, din patru în patru ani, în prag de alegeri. În rest, fie că vorbim de cooperația meșteșugărească, fie că aruncăm un ochi în curtea altor întreprinderi (mici și/ sau mijlocii), imaginea este aceeași, de chin; se trage din greu pentru o balanță pozitivă la final de an. Investitorii autohtoni au înțeles că statul nu le mai oferă niciun sprijin, căci despre avantaj nici nu poate fi vorba, în bătălia pentru o felie din piață. Este ei cu ei împotriva noastră, au ajuns să spună micii patroni înghesuiți la colț de concurență și autorități.