Numele Irinel Liciu încă mai alină sufletele ostoite de dor, purtat în șoapte de buzele artiștilor, și azi cutremurați de povestea ei. O balerină cu un succes copleșitor în anii ’60, a cărei faimă era întrecută doar de frumusețe și grație, s-a îndrăgostit de un „mistreț cu colți de argint”. Ștefan Augustin Doinaș i-a cântat iubirea în poeme scrise pe o coală oculară pentru ca nimeni să nu-i întineze versurile recitindu-le. Și ce altă soartă putea avea o asemenea dragoste dacă nu…
Irinel Liciu și Ștefan Augustin Doinaș sunt, de fapt, Silvia Lia Voicu și Ștefan Popa. S-au întâlnit în 1955 o dată cu sosirea în Capitală a poetului ce-și croșeta cu talent un nume în literatură, publicând în câteva reviste din Cluj. Doinaș a stat pentru o scurtă perioadă în casa lui Stere Popescu, arhitect, poet și balerin, rudă apropiată cu Irinel; cel mai probabil, el a împletit drumurile celor doi, mai ales după ce a observat că prietenul său a făcut o adevărată pasiune pentru Irinel.
Când performa pe scena Operei Române, sala se contopea într-o liniște izvorâtă, parcă, din urma pașilor de dans desenați de Irinel. Știa toate trucurile pentru a cuceri publicul, doar avusese cel mai bun profesor, pe Elena Penescu Liciu, o mătușă, fostă balerină, de la care a împrumutat și numele de scenă, în semn de apreciere și respect. Aproape că nu exista spectacol la care prim-balerina Operei să nu fie așteptată în culise de mulțime de admiratori, printre care Gheorghe Apostol sau Lica și Tanța, cele două fete ale liderului comunist Gheorghiu-Dej, care doreau să fie prietene cu ea.
Cu timpul, această relație de amiciție își va dovedi utilitatea… Când la Budapesta izbucnește Revoluției ungară, Doinaș este arestat, anchetat și condamnat la doi ani de închisoare. Peste ani, chiar el avea să povestească: „În redacția revistei Teatru, unde mă aflam cu I.D. Sîrbu, a venit Marcel Petrișor, un originar de pe meleagurile arădene, care ne-a informat despre revoluția din Ungaria. Ne-a spus că, în cazul în care va fi și la noi manifestație, armata va fi de partea noastră, după care vom cere scoaterea limbii ruse din învățământ și așa mai departe. După trei zile, Marcel Petrișor a fost arestat, iar eu am fost ridicat după trei luni. De ce? Marcel Petrișor a fost bătut cu ranga ca să spună cu cine a mai stat de vorbă în legătură cu revoluția din Ungaria, aflându-se astfel și despre mine. Eu am fost condamnat cu circumstanțe atenuante, pentru omisiune de denunț”.
A stat numai un an după gratii fiindcă Irinel Liciu a intervenit. Într-o audiență la Constanța Crăciun, adjunct al ministrului Culturii, s-a folosit de toată faima și relațiile pentru a obține eliberarea bărbatului pe care-l iubea; în caz contrar, a amenințat că va abandona cariera de balerină, o adevărată provocare pentru PCR, ținând cont de popularitatea ei!
La câteva luni după eliberare, Doinaș și Irinel Liciu s-au căsătorit, iar mai apoi balerina s-a retras din viața publică, scârbită de ce i s-a întâmplat partenerului ei de dans, Gabriel Popescu, anchetat și bătut de oamenii Securității fiindcă ar fi fost homosexual. După acest episod, Irinel a ars toate fotografiile din spectacole și s-a dedicat cu toată ființa vieții casnice și iubitului ei soț.
Diagnosticat cu cancer (boală pe care o ținea sub control cu tratament și cu un regim de viață impecabil, grație îngrijirii soției), Ștefan Augustin Doinaș se internează pe 25 mai 2002 la Fundeni, pentru o intervenție chirurgicală. Inima poetului nu rezistă operației și cedează în timpul operației. A doua zi, pe 26, Irinel Liciu, care de câțiva ani refuzase să mai iasă din casă era găsită moartă de menajera familiei! Ce se întâmplase? La câteva ceasuri după ce a fost anunțată că Doinaș nu mai e, s-a îmbrăcat elegant, a trecut puțin machiaj peste ridurile vârstei și s-a așezat la biroul poetului, compunând următorul bilet de adio: „Domnul meu și Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaș, dulcele meu, o prea mare iubire ucide!”. După care a înghițit un pumn de somnifere, s-a așezat pe pat și a plecat în călătorie, însoțit de „dulcele” ei, Doinaș.