„Români, nu imitaţi pe ceilalţi! Autenticitatea se pierde foarte repede” (I)
Promiteam în numărul precedent al Gazetei „Viața CM” că vom publica un interviu cu Mihai Nadin, personaj marcant al intelectualității mondiale, românul la ușa căruia continuă și azi să bată multe dintre mințile sclipitoare ale Americii. Profesorul Nadin a anticipat societatea prezentului și rolul pe care îl va juca social-media și a făcut-o cu mai bine de 20 de ani în urmă, când despre rețele ca Facebook ori Instagram nici nu se pomenise. Interviul preluat din revista „Sinteza” dezvăluie fața hidoasă a lumii virtuale, pericolul ascuns al Internetului și greșelile majore pe care le face România.
De ce credeţi că ne este aşa greu să renunţăm la trecut? Până când vom fi speriaţi de schimbare?
Toţi argumentează în favoarea schimbării, dar nimeni nu e înclinat să o accepte. Legea inerţiei guvernează atât universul fizic, cât şi cel uman. Mai precis: schimbarea e întotdeauna asociată cu efort, iar noi nu suntem înclinaţi să facem eforturi, nici măcar când suntem în primejdie. Creşterea eficienţei este o legea universală. Suntem sclavii sau stăpânii acestei legităţi? Acum 100 de ani, doar ceasurile din g
ări
erau sincronizate. Acum, totul e sincronizat – plata unei chitanţe, operaţia de apendicită, programul radio-tv, dronele telecomandate de la distanţe uriaşe care execută teroriştii… Am câştigat în eficienţă, dar am pierdut – și e o pierdere enormă! – în înţelegerea timpului. Ştim să măsurăm duratele, dar nu mai ştim ce e timpul!
Aţi publicat cartea „Civilizația analfabetismului” în 1997, cu mult înainte de apariţia Facebook. Cum priviţi actuala „generaţie Facebook”? Credeţi că ar exista viaţă fără social-media pentru aceşti nativi digitali total imersaţi în lumea lor?
Am prevăzut reţelele de comunicare şi am prevăzut că devine posibilă trecerea de la mass-media (deci comunicare de masă centralizată) la interacţiuni de tipul one-to-one, adică personalizată, gen Twitter
și Facebook
. N-am prevăzut, însă, că aproape trei miliarde de indivizi vor fi atât de proşti încât să „vândă” pe nimic datele lor.
Plăcerea de a fi văzuţi pe Facebook e mai mare decât pierderea identităţii! Tehnologia a creat un monstru al invaziunii în sfera personală, care de fapt nu mai există. Viaţa fără Facebook pentru „prietenii” care habar nu au ce e prietenia nu mai e de conceput. Nu vreau să produc profeţii ieftine, dar o analiză simplă arată că acest nivel al interacţiunii de masă va eşua. Vrem să trăim cât mai bine şi să plătim cât mai puţin. Preţul este decadenţa, inclusiv degenerarea speciei umane. Totuși, nu sunt dispus să văd apocalipsa în splendida imagine a unei lumi care nu a avut niciodată o viaţă mai bună şi mai multe posibilităţi ca astăzi. E o lume a unor noi începuturi, care vine cu riscurile ei, dar şi cu promisiuni care acum 50 de ani nu erau nici măcar imaginabile. Cei în partidele NEO (neofascim, neocomunism, neoislamism, neonaţionalism etc.) cred că soluţiile la probleme actuale se găsesc în trecut. Pentru mine, conştiinţa viitorului este esenţială.
Omenirea număra cinci miliarde de suflete la data scrierii primelor pagini din „Civilizația analfabetismului” şi mai puţin de patru miliarde când aţi început cercetarea. Între timp, a ajuns la 7,6 miliarde…
Viteza creşte în continuare. Marea majoritate a noilor firme (startup-uri) dă faliment în primii cinci ani. Cei care izbutesc, au câştigat la o loterie cu profituri imense. Iluzia pe care o pricinuieşte această viteză ridicată este aceea a prosperităţii fără limite. Fiecare are o casă, o reşedinţă de vară, un pied-à-terre la Paris sau pe Coasta Atlanticului, câte două, trei automobile, calculatoare, celulare, secretare etc. Dar fiecare, inclusiv miliardarii, are datorii care îi depăşesc potenţialul lucrativ. Trăim pe contul altora. America are datorii care depăşesc producţia naţională pe următorii cinci sau chiar zece ani. Nu le va plăti niciodată! Viabilitatea luxului pe costul altora este discutabilă, şi nu numai sub raport moral. Aproape fiecare produs e vândut unui consumator care trebuie să cheltuie mult timp pentru a-l face viabil (să-l monteze, să-l conexeze, să-l ajusteze etc.). Iată, plătim pentru luxul de a fi şoarecii experimentelor cu produse noi! Lucrăm neplătiţi pentru ceea ce în trecut era furnizat ca produs finit. Mai mult: produsele digitale pe care le cumpără consumatorul de azi – și face asta stând la coadă, ca să fie printre primii care obţin cel mai nou gadget! – nici nu aparţin cumpărătorilor! Sunt în „chirie”, firmele obligă consumatorii să „danseze” după ritmul lor… Zilnic apare un update ce este obligatoriu!
Pentru cine mai constituie astăzi alfabetizarea o abilitate?
Am scris de multe ori că nici măcar cei care predau în universităţi nu mai citesc, nemaivorbind de starea tristă a exprimării în scris. Dacă profesorii nu mai scriu corespunzător, ce să mai aşteptăm de la studenţi?! În cele mai bune cazuri, alfabetizarea este o abilitate de lux. Permite accesul la literatură, dă un sentiment de superioritate (profesioniştii cuvântului fac ce vreau cu el), dar ne face şi extrem de vulnerabili. Toţi imbecilii care „conduc” ţări şi mari corporații au nevoie de „scriitori” care să explice de ce trebuie să aibă poporul încredere în ei.
În opinia dumneavoastră, care credeţi că sunt abilităţile care au rămas relevante în epoca digitală?
Întrebare grea. Cine a învăţat să programeze ieri, ştie că astăzi este deja în primejdie. Unele limbaje de programare au dispărut. Toţi studenţii mei, fără excepţie, programează mai bine decât mine. Trecem de la modelul CPU (Central Processing Unit) al computerelor la modelul Tensor Flow Unit, al inteligenţei artificiale. Nu programe, ci procese care ne ajută să atingem un ţel. Le putem antrena ca să facă ceea ce dorim. Daca aş avea destui doctoranzi (mână de lucru ieftină!), aş putea construi o reţea neuronală care să răspundă pentru mine la orice interviu. Ar „memoriza” ceea ce am scris şi conferinţele pe care le-am ţinut şi ar căuta în această vastă memorie răspunsurile la întrebările oricui. Lumea îmbătrâneşte rapid. Cine va avea grijă de bătrâni? Odinioară, grecii îi puneau afară, la poarta casei, în mâna destinului. Lumea are nevoie de o medicină nouă şi de o nouă generaţie de medici care să nu fie „mecanici”, ci să fie în stare să gândească altfel despre sănătate şi despre lecuire. Genetica este extrem de importantă, biologia moleculară ne poate ajuta. Am publicat recent un studiu dedicat unei noi medicini bazate pe teoria mea a sistemelor de anticipare. Nu avem nevoie de maşini de spălat. Avem nevoie de cămăşi curate. Nu avem nevoie de automobile – avem nevoie de mobilitate. Nu avem nevoie de policlinici şi de spitale („uzini” de reparare cu „mecanici” care se numesc doctori), ci de metode de prevenire. Lecuire bazată pe procese genetice… Acestea presupun abilităţi noi în genetică şi epigenetică. Pe care şcolile şi universităţile le recunosc, dar nu le practică. De ce? Big pharma!
Unde poate să ducă accesul nelimitat la mediocritatea la care suntem expuşi prin toate informaţiile false, de multe ori alterate din mediul online?
La America de astăzi. Citiţi cartea mea! Când americanii au fost obligaţi să aleagă între o „lady” Macbeth unsă cu toate unsorile şi un „ego-man” patologic, a învins stupiditatea. Sub dictaturile în care am trăit aveam speranţa că libertatea ne face mai deştepţi şi mai responsabili. A fost o iluzie? Scrisesem, sub Ceauşescu, că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită. Îmi pare rău că am avut şi am dreptate.
Ce credeţi că se întâmplă cu cei care nu urcă în trenul progresului?
Suntem atât de productivi încât ne putem permite să menţinem în viaţă, şi satisfăcuţi, pe toţi cei care preferă îndobitocirea. De fapt o facem deja.
Creangă ne-a dăruit o expresie genială – „
da’, muieţi-s posmagii?
”
– care se potriveşte de minune acestui moment istoric al unei prosperităţi fără precedent. Iată paradoxul unei societăţi în care este mai puţină muncă disponibilă, pentru că maşinile o execută mai ieftin şi mai repede, dar sunt mai multe produse care aşteaptă să fie cumpărate.
Ce consideraţi că ne face umani în epoca inteligenţei artificiale?
Nicio maşină nu este şi nu va fi inteligentă. A înţelege – acesta e nivelul la care inteligenţa se manifestă. Un calculator care învinge la şah sau la Go, dar nu înțelege nimic, a automatizat căutarea într-un spaţiu matematic uriaş. Nimic mai mult! Oamenii au dat calculatoarelor informaţii despre ceea ce facem când ascultăm muzică, când privim un tablou, când jucăm şah sau poker, dar asta nu a făcut maşinile mai deştepte, ci doar le-a oferit „reţeta” pentru automatizarea unor acţiuni de succes din trecut. Inteligenţa este capacitatea de a interoga viitorul, nu de a imita trecutul. Pentru a ajunge în situaţia de a răspunde întrebărilor dumneavoastră, am consumat de la naştere până în momentul actual o mare cantitate de energie. Gândiţi-vă la circa 2000 de calorii pe zi, vreme de mulţi ani. Un calculator poate imita performanţa mea trecută (sau pe aceea a unui şahist, pictor sau compozitor) numai dacă bilanţul energetic este respectat. Adică, nu o poate face folosind mai puţină energie. Victoriile în
Go
au costat energia echivalentă electricităţii consumată de un orăşel cu circa 20.000 de locuitori. O mică centrală electrică. Creierul nostru consumă infinit mai puţin, pentru că, în loc să calculeze în spaţiul tuturor posibilităţilor, el evaluează semnificaţia fiecărei decizii.
Încurajez oamenii să citească Civilizaţia Analfabetismului. Dacă o fac, vor înţelege că nimic nu e mai important decât educaţia. Educaţia în modelul industrial este fără viitor, costă mult şi are o eficienţă foarte scăzută. Conduce la îndobitocire. Eliberarea învăţământului de modelul industrial necesită o altă perspectivă, un alt mod de gândire. Stimularea individualităţii. A învăţa înseamnă a pune întrebări, a descoperi.
Cum vedeţi viitorul României? Ce perspectivă întrezăriţi pentru tineri?
M-am născut aici, am dobândit o educaţie bună de la profesori cinstiţi şi competenţi
ș
i am în România prietenii cei mai buni. Dar, ca o poziţie principială: de vreme ce nu trăiesc aici, nu am dreptul să judec ceea ce se petrece în România! Aş fi fericit dacă mesajul meu ar fi luat în seamă: Nu imitaţi pe ceilalţi! România să-şi urmeze cursul ei şi cei care trăiesc şi cresc aici să descopere de ce o iubesc şi de ce sunt responsabili pentru viitorul ei. Autenticitatea se poate pierde foarte repede (…) Uniunea Sovietică a făcut implozie, un fenomen inevitabil. America ar putea avea aceeaşi soartă dacă americanii nu-şi iau destinul în propriile lor mâini. La ora când scrieți aceste rânduri, nu am motive să fiu foarte optimist. Norocul meu e că probabil nu voi apuca implozia. Dar ar putea avea consecinţe catastrofale în întreaga lume. Să nu dorim, niciodată, catastrofe. Durerile naşterii sunt întotdeauna greu de suportat.