Mai sus am încercat, atât cât am reușit, să fac o descrie a celui mai important brand românesc: IA. Și iată că am descoperit legenda despre o localitate aparte din toate punctele de vedere. Nu toți știm că Porțile Deltei se deschid la Mahmudia. De numele așezării, care a fost pescărească, militară, uitată, agricolă și în deosebi meșteșugărească se leagă două povestiri: o legendă și un episod istoric. Legenda se referă la IA românească. „A fost odată o fată tânără și frumoasă, pe nume Lia, care s-a îndrăgostit de un turc, Mahmud. Ea îl iubea, El o adora! Când o vedea cu IA ei brodată parcă i se înălța sufletul. N-a fost să fie! Toți erau împotriva iubirii lor. Pentru că nu își puteau trăi iubirea, cei doi îndrăgostiți și-au unit sufletele aruncându-se în apele învolburate ale Dunării. Amintirea lui Mahmud și a Liei, îmbrăcată în Ie a dus la numele de Mahmud-IA”. Asta este legenda. Istoria ne spune că în 1832, sultanul Mahmud al II-lea, ia uite ce coincidență de nume, a declarat localitatea oraș, așezarea având o deosebită importanță strategică în perioada în care Dobrogea era ocupată de turci.
Mahmudia, care în decursul anilor a fost locuită de o populație ce a atins și cifra de 20.000 de locuitori, populație eterogenă, formată din români, turci, tătari, ruși, lipoveni, ucrainieni și bulgari era continuitatea Cetății Salsovia, fortăreață romano-bizantină și apoi reședință episcopală, un bastion al creștinismului, situată pe un platou al ultimei coline ce dă înspre Dunăre a dealurilor Beștepe. Vestigiile arheologice presărate pe întreg teritoriul Mahmudiei atestă o intensă și îndelungată populare a acestor meleaguri încă din secolul al IV-lea î.Hr. Ar trebui să știm acestea. Sunt parte din noi. Noi, în loc să ne amintim, mai repede dăm totul uitării. Precis nu știm că în anul 200 d.Hr, Salsovia, în timpul împăratului Valens a fost dărâmată de goți. Dar ea a fost refăcută, continuând să existe până pe la anul 1000, când deja ne consideram un popor care totuși nu purta numele de Român. Dacă am încerca să ne cunoaștem istoria, ne-am cunoaște pe noi. Cunoscându-ne, poate am reuși să realizăm cine suntem și ce vrem! (L.P.)