Unde ne sunt meșterii sticlari de altădată? Nu este o întrebare retorică, este, pur și simplu, o întrebare pentru economia noastră. Ei au reprezentat o breaslă aparte în lumea meșterilor, atât prin dificultatea meseriei cât și prin talentul necesar celor ce se încumetau pe calea transformării nisipului în inegalabila sticlă.
Pe lângă banalele recipiente destinate produselor lichide, recipiente realizate industrial în acele fabrici destul de periculoase, din punct de vedere al sănătății, existau ateliere de sticlărie ce produceau adevărate opere de artă. Dar să vedem despre ce este vorba. Din deceniul șapte al secolului trecut, în România a început meșterirea sticlei de tip Gallé. Un pic de istorie n-ar strica. Născut în anul 1846, la Nancy (Franța), meșterul sticlar Émile Gallé a folosit pentru prima dată în prelucrarea sticlei tehnici precum decuparea, gravarea cu acizi, poleirea și alte efecte speciale, create cu ajutorul peliculelor metalice și al bulelor de aer. Piesele sale opace, viu colorate, din sticlă stratificată, sculptată sau incizată, cu modele florale s-au bucurat de un mare succes la expozițiile organizate la Paris în anii 1878 și 1889. Asta este! Sticla a redevenit în secolul al XIX-lea ca un suport pentru arta pură. De ce spunem a revenit?, pentru că ea a fost încă din antichitate, și apoi în Evul mediu, produsul meșteșugăresc folosit mai ales pentru vitralii. Realizarea vaselor Gallé, deși de o estetică aparte, prezenta un anumit pericol, ca urmare a utilizării oxidului de uraniu în etapele prelucrării. De aceea Gallé-ul a fost interzis în Franța. Aici intervin meșterii sticlari români. Prin creativitatea și intuiția lor au îndepărtat posibilul pericol, eliminând elementele radioactive din producție, culoarea fiind obținută doar prin coroziunea (gravura) straturilor de sticlă cu ajutorul acidului fluorhidric. Și așa, meșteșugarii noștri sticlari au devenit recunoscuți în întreaga lume. La începutul anilor ᾽90, în Buzău existau peste 100 de ateliere în care erau realizate complet manual obiecte decorative tip Gallé. Timp de 15 ani, municipiul Buzău a fost principala sursă de sticlărie, meșteșugită astfel, pentru întreg Globul. La sfârșitul acelui deceniu, peste 4000 de buzoieni, meșteri sticlari ridicau faima meșteșugului românesc pe firmamentul Galaxiei Meșteșugărești. A durat cât a durat dar, din cauza crizei economice din 2008, acele ateliere de vis au falimentat în cea mai mare parte, iar piața tradițională a fost invadată de variantele chinezești.
Să ne amintim de „Creșterea și Descreșterea” acestui meșteșug. Pe la mijlocul secolului trecut mai mulți meșteri sticlari din țară s-au mutat, cu tot cu familii, în zona Buzăului. Aceștia au reușit în scurt timp să pună pe picioare o fabrică de sticlă, numită Perla, care avea să devină cunoscută pe întregul Mapamond. Faima a crescut după ce un meșter „bătrân”, Archi Zoltan a început să meșteșugărească sticla multistratificată în trei sau patru culori. Tehnologia are la bază suprapunerea mai multor straturi de sticlă de diverse nuanțe. Prin repetarea unui set de operațiuni – desenarea cu un lac protector al formelor dorite în introducerea vasului într-o baie de acid fluorhidric – se obține un vas de sticlă decorat în relief cu motive florale sau peisaje. În aceste ateliere, devenite legende, la o piesă de mărime medie lucra 50 de ore o echipă formată dintr-un pictor, un acidator și un gravor, plus o altă echipă de sticlari de cel puțin șase meșteri. Atelierele din Buzău erau prezente la expoziții de profil peste tot în lume. Lămpile și vazele tip Gallé meșterite la Buzău ajungeau chiar în casele vedetelor de la Hollywood. După 2005, piețele externe au început să se orienteze către „chinezisme”, care având mână de lucru foarte ieftină, își permiteau să vândă sticlăria decorativă la jumătatea prețului practicat de meșteșugarii noștri. Produsele lor semănau cu ale noastre dar aveau o calitate slabă. În timp, clienții au realizat că produsele luate de la chinezi s-au tensionat adică s-au crăpat, iar ale noastre au rămas intacte și la fel de frumoase. Dar acestea sunt vorbe. Aproape toate atelierele meșteșugărești care produceau vase de tip Gallé s-au închis ori s-au reprofilat. În Buzău mai funcționează doar vreo cinci ateliere ce se zbat cu abnegație pentru a împiedica dispariția acestui meșteșug. O firavă speranță există, dar ea are nevoie de sprijinul statului, mai ales prin reglarea convenabilă a prețului gazelor, combustibil necesar la suflarea vaselor de sticlă. Meșteri precum Dan Măiță, Viorel Dorojan, Maria Chiricioiu cred că acest meșteșug de o deosebită finețe va reuși să supraviețuiască, măcar pentru prestigiul sticlarilor români, atât de apreciați altădată.
LIA PINTILIE